Neinvitată să se alăture coaliției anti-ISIS coordonată de Statele Unite, Rusia și-a intensificat prezența militară în Siria, luându-i pe americani prin surprindere (aceeași lipsă de anticipare ca în cazul anexării Crimeei sau în cazul Ucrainei). Ministrul de Externe Serghei Lavrov a declarat că motivul acestei precipitări este lupta împotriva autointitulatului Statului Islamic, alături de Bashar Al-Assad, considerând ISIS o amenințare la adresa securității țării sale. Zile întregi, n-a funcționat nici un contact între militarii celor două părți, existând în orice moment riscul de a se ciocni în aer.
De altfel, șeful diplomației americane, l-a avertizat pe Lavrov, încă de pe 5 septembrie, prin telefon, că noile manevre militare ale Rusiei în Siria vor duce la escaladarea conflictului. Mai mult, ar putea exista pericolul unei confruntări cu forțele coaliției. Asta după ce Grecia și Bulgaria fuseseră prevenite să nu permită avioanelor rusești survolul în spațiul lor aerian (cele două s-au conformat, firește). Apoi, însuși președintele Barack Obama s-a precipitat să condamne mișcarea Rusiei ca „o strategie sortită eșecului”. Puse însă în fața faptului împlinit, Statele Unite au fost nevoite să-și înmoaie poziția intransigentă. Fapt pentru care, vineri, Secretarul de Stat al Apărării, Ashton Carter, a deschis un dialog cu omologul său rus.
Demersurile Rusiei, care de o jumătate de secol ține spatele Siriei, care cunoaște bine Orientul Mijlociu, conduc spre ideea că intenționează, pe termen mediu, să scurtcircuiteze influența SUA în regiune. (Construirea primei baze aeriene rusești la Jableh, lângă Latakia, e un pas uriaș spre schimbarea jocurilor în zonă – vechea bază maritimă de la Tartus rămânând mai curând un simbol).
Faptul că, în câteva ore, premierul Netanyahu va ajunge la Moscova este un argument în plus că întrega configurație de forțe în Orientul Mijlociu e pe cale să se schimbe substanțial.
Motivul declarat al întâlnirii Putin-Netanyahu e îngrijorarea premierului israelian în legătură cu faptul că prezența Rusiei i-ar putea obtura calea spre a acționa în sudul Libanului asupra Hezballah.
Dat fiind nivelul critic al relațiilor cu Statele Unite și pericolul de a nu mai fi la fel de puternic susținut, n-ar fi de mirare ca Israelul să-și caute un nou „patron”.
Relațiile ruso-israeliene sunt foarte bune; la începutul anului trecut a fost pus în funcțiune un „fir roșu” ultrasecurizat între Putin și Bibi. Nu e nici un mister de cine se feresc cei doi amici. (Să ne amintim că, la anexarea Crimeei, spre insatisfacția americanilor, Israelul s-a ferit să condamne Moscova, iar în 2008 a refuzat să-i mai vândă arme Georgiei).
Urmează o săptămână extrem de interesantă.
Vom vedea și vom auzi multe. Ca să le și pricepem nu trebuie să uităm nici o clipă, mai ales când ne referim la Orientul Mijlociu, că „teoria conspirației e sofisticăria ignoranților”.